Amprenta ecologică a produselor alimentare se referă la impactul pe care producția, procesarea, transportul și consumul alimentelor îl au asupra mediului înconjurător. Această amprentă este un indicator important în evaluarea sustenabilității sistemului alimentar global, reflectând consumul de resurse naturale și poluarea generată de fiecare verigă din lanțul agroalimentar.
Într-un context global în care resursele naturale sunt tot mai limitate, iar schimbările climatice devin o provocare majoră, este esențial să înțelegem impactul ecologic al alimentelor și să identificăm modalități de a reduce acest impact. Prin evaluarea amprentei ecologice a produselor alimentare, putem găsi soluții care să ne permită să producem și să consumăm mai sustenabil.
Principii de evaluare a amprentei ecologice
Există mai multe principii și metode pentru evaluarea amprentei ecologice a produselor alimentare, însă unul dintre cele mai utilizate este Analiza ciclului de viață (LCA - Life Cycle Assessment). Acesta este un instrument complex care măsoară impactul unui produs de la stadiul de producție inițială până la eliminarea acestuia (de la fermă la farfurie, în cazul produselor alimentare). LCA analizează toate etapele implicate, inclusiv utilizarea resurselor naturale, emisiile generate și cantitatea de deșeuri produsă.
Analiza ciclului de viață (LCA): Această metodologie se concentrează pe identificarea punctelor critice din lanțul de producție și consum unde impactul ecologic este cel mai mare. De exemplu, în cazul unui produs alimentar precum carnea de vită, LCA ar analiza impactul ecologic al creșterii animalelor, producerea furajelor, procesarea, transportul și depozitarea. Aceasta permite o evaluare detaliată a fiecărui segment al lanțului alimentar.
Hectare globale pe an (gha/an): Pe lângă LCA, o altă unitate utilizată pentru măsurarea amprentei ecologice este "hectarele globale pe an" (gha/an). Această unitate indică suprafața de teren biologic productiv necesară pentru a susține o activitate economică sau consumul unui produs pe o durată de un an. Gha/an oferă o imagine de ansamblu asupra impactului ecologic, incluzând consumul de resurse și capacitatea de regenerare a acestora.
Exemplu: Producția unui kilogram de carne de vită necesită aproximativ 150 gha/an, deoarece implică utilizarea extensivă a terenurilor agricole pentru producerea furajelor și emite cantități mari de metan, un gaz cu efect de seră cu potențial de încălzire globală ridicat. În comparație, producția unui kilogram de cereale necesită doar 5-10 gha/an, reflectând un impact ecologic mult mai mic.
Sustenabilitatea utilizării resurselor: Acest principiu se referă la echilibrul dintre consumul de resurse naturale (apă, energie, sol) și capacitatea ecosistemelor de a le regenera. O practică agricolă este considerată sustenabilă atunci când resursele necesare pentru producția alimentelor sunt utilizate eficient, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a se hrăni.
Unități de măsurare ale amprentei ecologice
Există mai multe unități de măsură utilizate pentru a evalua amprenta ecologică a produselor alimentare, fiecare dintre ele concentrându-se pe diferite aspecte ale impactului asupra mediului. Cele mai comune unități de măsură includ amprenta de carbon, amprenta de apă, amprenta de teren și hectare globale pe an (gha/an).
- Amprenta de carbon (CO₂e)
Amprenta de carbon se referă la cantitatea de gaze cu efect de seră, în special dioxid de carbon (CO₂) și metan (CH₄), emise pe parcursul ciclului de viață al unui produs alimentar. Se măsoară în tone de dioxid de carbon echivalent (t CO₂e) și este un indicator crucial pentru înțelegerea contribuției unui produs alimentar la schimbările climatice.
Exemplu: Producția unui kilogram de carne de vită generează între 20 și 30 kg CO₂e. Aceasta este una dintre cele mai ridicate valori în comparație cu alte produse alimentare, cum ar fi legumele sau cerealele. În schimb, un kilogram de legume generează între 0,5 și 2 kg CO₂e, ceea ce înseamnă un impact ecologic mult mai redus.
Factorii care contribuie la amprenta ridicată a cărnii de vită includ necesitatea unor cantități mari de furaje pentru animale, emisiile de metan din digestia rumegătoarelor și emisiile din defrișări pentru crearea de pășuni.
- Amprenta de apă (Water footprint)
Amprenta de apă indică volumul total de apă utilizat în producția unui aliment, incluzând apa necesară pentru irigații, procesare și transport. Se măsoară în metri cubi (m³) și este esențială pentru a înțelege cât de intensă este utilizarea resurselor de apă în agricultură.
Exemplu: Producția unui kilogram de carne de vită necesită aproximativ 15.000 de litri de apă, deoarece creșterea animalelor presupune atât consumul direct de apă, cât și utilizarea apei pentru cultivarea furajelor. În comparație, producția unui kilogram de cartofi necesită doar aproximativ 287 de litri de apă.
Această discrepanță subliniază diferențele semnificative în ceea ce privește utilizarea resurselor de apă între produsele de origine animală și cele vegetale.
- Amprenta de teren (Land footprint)
Amprenta de teren reflectă suprafața totală de teren utilizată pentru a produce un aliment, măsurată în metri pătrați (m²) sau hectare (ha). Aceasta este importantă pentru a evalua impactul asupra ecosistemelor naturale, inclusiv defrișările și pierderea biodiversității.
Exemplu: Producția unui kilogram de carne de vită necesită aproximativ 25 m² de teren, în timp ce producția unui kilogram de cereale necesită doar 1,5 m² de teren. Creșterea animalelor pentru carne necesită spații extinse pentru pășunat și cultivarea furajelor, contribuind astfel la defrișări și pierderea habitatelor naturale.
- Amprenta ecologică totală: Hectare globale pe an (gha/an)
Unitatea "hectare globale pe an" (gha/an) este o măsură integrativă care cuantifică suprafața biologic productivă necesară pentru a susține consumul unui produs sau al unei activități economice pe durata unui an. Aceasta include toate resursele biologic productive, cum ar fi terenurile agricole, pădurile și ecosistemele marine, necesare pentru a genera resursele și a absorbi deșeurile generate.
Exemplu: Producția unui kilogram de carne de vită necesită aproximativ 150 gha/an, în timp ce un kilogram de cereale necesită doar 5-10 gha/an. Diferențele mari în consumul de resurse între aceste produse arată de ce alimentele de origine animală au un impact ecologic mai mare comparativ cu cele vegetale.
Utilizarea unității gha/an permite compararea mai clară a impactului ecologic al diferitelor produse alimentare și activități, oferind o viziune globală asupra presiunii asupra resurselor biologice ale Pământului.
Utilitatea practică a evaluării amprentei ecologice
Evaluarea amprentei ecologice a produselor alimentare are numeroase aplicații practice în reducerea impactului asupra mediului și în promovarea unor practici mai sustenabile în agricultură, procesare, distribuție și consum. Aceasta oferă informații esențiale pentru:
Reducerea impactului asupra mediului: Evaluarea amprentei ecologice ajută la identificarea punctelor critice din lanțul alimentar unde impactul este cel mai mare, oferind soluții pentru reducerea emisiilor de carbon, consumului de apă și utilizării terenurilor. De exemplu, în agricultură, tehnologiile de irigație eficientă sau practicile de rotație a culturilor pot contribui la scăderea amprentei ecologice.
Exemplu: Agricultura de precizie, care utilizează date și tehnologie pentru a optimiza utilizarea apei și a îngrășămintelor, poate reduce semnificativ amprenta de apă și carbon în producția agricolă.
Strategii de reducere a emisiilor pentru companii: Pentru companiile din industria alimentară, evaluarea amprentei ecologice este esențială în crearea de strategii pentru reducerea emisiilor și optimizarea utilizării resurselor. Aceasta poate include îmbunătățirea eficienței energetice, reducerea ambalajelor nereciclabile și adoptarea unor practici de producție mai eficiente.
Exemplu: O companie de procesare a alimentelor poate reduce amprenta de carbon prin trecerea la surse de energie regenerabilă și prin minimizarea deșeurilor alimentare prin reciclare și compostare.
Politici publice și reglementări: Evaluarea amprentei ecologice poate sprijini deciziile de politici publice privind agricultura și gestionarea resurselor naturale. Guvernele pot stabili obiective clare pentru reducerea emisiilor de carbon și pentru utilizarea durabilă a resurselor de apă și teren, în funcție de capacitatea de regenerare a ecosistemelor.
Exemplu: Franța a adoptat legi care interzic supermarketurilor să arunce alimentele nevândute, stimulând în schimb donarea acestora către organizații caritabile, reducând astfel risipa alimentară și amprenta de carbon asociată.
Conștientizarea consumatorilor: Informațiile privind amprenta ecologică a produselor alimentare pot ajuta consumatorii să facă alegeri mai informate și să opteze pentru produse cu un impact ecologic mai mic. Etichetarea produselor cu date despre amprenta de carbon, apă și hectare globale poate ghida consumatorii spre un consum mai responsabil.
Exemplu: Un consumator informat poate opta pentru alimente vegetale sau produse locale cu o amprentă ecologică mai mică, contribuind astfel la reducerea presiunii asupra resurselor naturale.
Concluzie
Amprenta ecologică a produselor alimentare reprezintă o componentă esențială în evaluarea impactului lanțului agroalimentar asupra mediului. Prin utilizarea unor principii clare de evaluare și unități de măsură standardizate, cum ar fi CO₂e și gha/an, putem identifica modalități eficiente de reducere a consumului de resurse și de limitare a emisiilor. În același timp, evaluarea amprentei ecologice este utilă pentru companii, guverne și consumatori, oferindu-le informațiile necesare pentru a face alegeri mai sustenabile și pentru a reduce impactul asupra ecosistemelor planetei.
Promovarea unui sistem alimentar sustenabil, care să minimizeze amprenta ecologică, este esențială pentru a proteja mediul și pentru a asigura securitatea alimentară pentru generațiile viitoare.
Articol (complet) dezvoltat în cadrul proiectului:
ADER 17.1.1 - Cercetări privind evoluția fenomenului risipei alimentare la nivel național, din perspectiva angajamentului României privind îndeplinirea obiectivului de dezvoltare durabilă / Etapa II / 2024