În contextul schimbărilor climatice, al secetelor prelungite și al presiunilor asupra resurselor naturale, Europa se confruntă cu o nouă provocare: asigurarea unei producții alimentare sigure și sustenabile. Din ce în ce mai mult, specialiștii în siguranța alimentară atrag atenția că monitorizarea contaminanților din apă și sol nu mai este doar o chestiune de mediu, ci o componentă esențială a lanțului de siguranță alimentară.
În ultimii ani, tot mai multe țări europene au început să adopte apa reciclată pentru irigații, ca soluție la lipsa resurselor de apă. Regulamentul european (UE) 2020/741 stabilește cadrul pentru utilizarea acesteia în agricultură, însă aduce cu sine și o nouă preocupare: posibila prezență a contaminanților care pot ajunge din sol în plante și, în cele din urmă, în alimentele consumatorilor. Studiile recente arată că, în ciuda proceselor de tratare a apei uzate, în sol pot rămâne urme de substanțe farmaceutice, precum diclofenac sau carbamazepină, dar și alte compuși emergenți greu de detectat.
Pe măsură ce aceste substanțe se acumulează, ele pot fi absorbite de plante, în special de culturile cu consum direct, precum legumele cu frunze. De aceea, riscul de transfer al contaminanților în produsele alimentare devine o problemă reală, iar autoritățile și producătorii sunt obligați să-și adapteze metodele de control.
EFSA și alte organisme europene de reglementare consideră că monitorizarea sistematică a apei și a solului este acum un element critic pentru siguranța alimentelor. Tot mai multe laboratoare din Europa implementează tehnologii moderne precum High-Resolution Mass Spectrometry (HRMS), care pot detecta și identifica o gamă largă de contaminanți, inclusiv pe cei nerecunoscuți până acum. Aceste metode oferă o imagine mai completă asupra calității mediului agricol și ajută la evaluarea riscurilor într-un mod mai transparent și mai științific.
Deși aceste progrese tehnologice reprezintă un pas înainte, incertitudinile rămân ridicate. În multe cazuri, contaminanții detectați în sol sau apă pot proveni din surse externe — aer, praf, transport — ceea ce complică interpretarea rezultatelor. Prin urmare, este nevoie de standardizare la nivel european a metodelor de testare, astfel încât datele să fie comparabile și să poată fi integrate în politicile de siguranță alimentară.
Pentru industrie, această schimbare de perspectivă înseamnă o abordare proactivă a riscului: producătorii de alimente trebuie nu doar să respecte reglementările, ci să demonstreze un control continuu asupra întregului lanț de aprovizionare. Reputația unui brand poate depinde astăzi nu doar de calitatea produsului finit, ci și de modul în care compania gestionează impactul asupra mediului și siguranța ingredientelor sale.
În final, mesajul este clar: apa și solul sunt temelia siguranței alimentare. Fără o monitorizare atentă a acestor resurse, întreaga verigă de producție rămâne vulnerabilă. Europa se află într-un moment în care știința, tehnologia și responsabilitatea trebuie să colaboreze pentru a proteja sănătatea publică.
Iar monitorizarea contaminanților din apă și sol devine nu doar o prioritate strategică, ci o necesitate pentru viitorul alimentației sigure și sustenabile.
Sursa NEW FOOD MAGAZINE