Lavanda este originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare, unde creştea spontan pe terenuri aride, pietroase. Primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse în Europa de către negustorii greci, cu 6000 ani î.H. Denumirea ştiinţifică de Lavandula derivă din latinescul lavare – „a spăla”, florile de lavandă fiind utilizate de romani la parfumarea băilor.
Primele culturi de lavandă au fost înființate în anii 1870-1875 în Franța, întâi pe cale generativă (din semințe), apoi, pe cale vegetativă, prin butășirea tufelor mai viguroase. Lavanda a fost printre primele plante aduse de coloniștii europeni pe pământul Americii.
În ceea ce privește cultura lavandei în România, aceasta este de dată recentă. Se presupune că primele tufe de lavandin au fost întâlnite în grădinile din jurul Bucureștiului având proveniență bulgărească.
Lavanda (genul Lavandula) cuprinde cca. 30 de specii și subspecii botanice dintre care doar trei: levănțica / lavanda veritabilă (fină) (Lavandula angustifolia Miller, sin. L. officinalis), lavanda spic (Lavandula latifolia Medicus, sin. L. spicata) și lavandinul (Lavandula angustifolia Miller x Lavandula latifolia Medicus, sin. Lavandula hibrida) se utilizează pentru producția de ulei volatil.
Conținutul în ulei volatil este cuprins între 0,8 – 1,5%. Lavanda spic conține 0,8 – 1,0% ulei volatil.
Lavandinul este un hibrid al celor două specii menționate anterior. Furnizează un ulei inferior calitativ uleiului de lavandă fină, dar randamentele mari au făcut ca uleiul de lavandin să ajungă printre primele 10 cele mai importante uleiuri pentru industria de odorante.
O calitate simportantă de ulei de lavandin provine din țările ex-iugoslave, fiind comercializat sub denumirea de lavandin dalmatic.
În uleiurile din speciile Lavandula s-au identificat în decursul timpului peste 300 de componenți. Principalii componenți care se găsesc Lavandula sunt linaloolul si linalil acetatul care in funcție de varietate se găsesc in proportii diferite, după cum se poate observa în tabelul 1.
Tabel 1. Conținutul de linalool și acetat de linalil din principalele soiurile de lavandă
Varietatea de lavandă | Linalool | Linalil acetate |
Lavandula angustifolia (levănțică) | 25-38% | 25-45% |
Lavandula augustifolia x latifolia (lavandin) | 24-37% | 20-47% |
Lavandula latifolia (lavanda spic) | 26-43% | 1.5% |
Lavanda spic mai conține camfor și 1,8-cineol în cantități apreciabile (5 – 14%, respectiv 25 – 36%), componenți care apar doar în concentrații limitate în uleiul de lavandă fină (< 0,5%, respectiv 0 – 1,0%).
Lavandulolul și acetatul de lavandulil, compuși cu structură izoprenoidă neregulată, sunt considerați drept componenți „cheie” pentru uleiurile de lavandă și lavandin, deoarece sunt întâlniți doar în urme în uleiul de lavandă spic.
În România, potrivit literaturii de specialitate din ultimii ani, zonele favorabile pentru cultivarea lavandei sunt; Câmpia Timișului, Dealurile Vestice, Câmpia Olteniei, Câmpia Burnasului, Bărăgan, Podișul Dobrogei, Podișul Transilvaniei. Asta din pricină că lavanda are cerințe ridicate față de căldură, deși, iarna este rezistentă la geruri, mai ales, dacă este acoperită cu un strat potrivit de zăpadă. Necesită la germinare 10-15 grade. Suportă bine seceta și arșița pe timpul verii și nu are pretenții față de sol.
Soiul Lavanda angustifolia este cel mai popular în țara noastră datorită rezistenței la îngheț. Sunt cultivate diferite soiuri și anume: lavandă franțuzească comestibilă, lavandă comună englezească, lavandă „Munstead”, lavandă „Codreanca”, lavandă „Emilia”, precum și Lavandula X Intermedia Grosso (lavandin), hibrid obținut prin încrucișarea soiului Lavanda angustifolia (lavandă englezească) cu Lavandula latifolia (lavandă portugheză).
În cadrul laboratorului de Rezonanță Magnetică Nucleară a fost dezvoltată o metodă rapida de analiză a compușilor majori din uleiurile esențiale de lavanda.
Cu ajutorul acestei metode pot fi identificați și dozați compușii majori din uleiul esențial de lavandă. Astef se poate realiza și o autentificare a uleiului esențial de lavandă. Metoda este acreditată ANSVSA.
Domeniu de aplicabilitate:
- caracterizarea din punct de vedere calitativ a suplimentelor alimentare obținute din plante medicinale aromatice;
- identificarea și dozarea compușilor majori din uleiurile volatile prin spectroscopie 1H-RMN, prin stabilirea markerilor spectrali, specifici compușilor majori, cu scopul stabilirii calității și autenticității.
Beneficii pentru industrie:
- producătorii de uleuiri volatile pot obține informații referitoare la caracterizarea calitativă a suplimentelor alimentare obținute din plante medicinale aromatice, precum și la genotipul caruia ii aparține planta din care a fost obținut un ulei esențial, respectiv a autenticității sale,
- producătorii de uleuiri esențiale pot obține informații referitoare la identificarea și dozarea compușilor majori din uleiurile volatile.
Metoda de identificarea a compușilor majori din uleiurile volatile de lavandă a fost realizată folosind compuși puri (linalool, linalil acetat etc.) achizitionați de la Sigma Aldrich, care se găsesc în mod normal în uleiurile de lavandă. Pentru identificarea picurilor corespunzătoare fiecărui compus major din ulei, s-a adăugat o cantitate mică din compus în ulei iar semnalele care au crescut au fost considerate caracteristice compusului respectiv. Analiza cantitativă a fost realizată utilizând cafeina, ca standard intern, deoarece semnale din spectrul 1H-RMN sunt clar diferențiate de ceilalți componenți întâlniți în uleiurile esențiale.
În uleiul esențial de Lavandula Angustifolia au fost identificați următorii compuși majori: camfor (0,91 ppm) eucaliptol (1,2 ppm) linalool ( 5,83ppm), linalil acetat (5,98 ppm) și ocimen (6,7-6,8 ppm).
Dacă la analiză se primesc plante de lavandă, uleiurile se extrag prin hidrodistilare: 50 g de plantă (flori, frunze și tulpini) se introduc într-un balon cu fund rotund de 1000 ml, cu 500 ml apă. Extracția durează aproximativ 3 ore și se folosește un aparat Clevenger. Uleiurile volatile obținute se usucă cu sulfat de sodiu anhidru iar apoi sunt depozitate în fiole închise la 4oC până la realizarea analizei.
Dacă la analiză se primește ulei esențial de lavandă, acesta se analizează fără a se realiza o prelucrare prealabila a acestuia.
Avantajele metodei
- este rapidă, comparativ cu metoda gaz cromatografică;
- aparatul nu necesită calibrare;
- sunt eliminate erorile de operator;
- sunt necesare cantități foarte mici de probă atât pentru determinarea autenticității cât și pentru dozarea compușilor majori.