Una dintre problemele majore ale societății actuale este risipa alimentară, care afectează securitatea alimentară globală. Fenomenul risipei alimentare, care include pierderi semnificative de alimente la diverse etape ale lanțului de aprovizionare, este o contradicție față de producția abundentă de hrană, având un impact economic și de mediu considerabil. Deși există mai multe soluții pentru reducerea acestui fenomen, încă rămâne o provocare semnificativă pentru societate.
Risipa alimentară are loc în mai multe sectoare, inclusiv în fabricarea alimentelor, comerțul cu amănuntul, serviciile alimentare și gospodării. Reducerea risipei alimentare contribuie la sustenabilitatea sistemului alimentar și se aliniază cu principiile economiei circulare, care promovează producția și consumul durabil. În acest context, se estimează că până în 2030 se va reduce la jumătate risipa alimentară în etapele de vânzare cu amănuntul și consum, conform obiectivului 12.3 din cadrul celor 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite.
În ultimii ani au apărut concepte noi legate de risipa alimentară, precum ierarhia risipei, economia circulară, managementul sustenabil al deșeurilor și responsabilitatea extinsă a producătorului. Aceste concepte reflectă nevoia de a aborda risipa nu doar dintr-o perspectivă economică, dar și ecologică și socială. Deși, în trecut, abundența a susținut comportamente risipitoare, risipa alimentară acum este considerată o problemă majoră din punct de vedere al resurselor și al emisiilor de gaze cu efect de seră. Pierderile de alimente nu reprezintă doar o pierdere economică, ci și o risipă de resurse precum apa, energia și terenul.
Cauzele risipei alimentare diferă semnificativ între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. În țările în curs de dezvoltare, risipa are loc mai ales după recoltare și prelucrare, în timp ce în țările dezvoltate se manifestă în etapa de vânzare cu amănuntul și consum. Aceste cauze sunt variate și includ factori precum dimensiunea nerealistă a porțiilor, etichetarea incorectă, marketingul agresiv și obiceiurile consumatorilor. De asemenea, consumatorii sunt influențați de data de expirare, care poate duce la eliminarea alimentelor încă bune pentru consum. Astfel, risipa alimentară nu are un singur responsabil, iar soluțiile implică implicarea tuturor actorilor din lanțul alimentar.
Reducerea risipei alimentare presupune schimbări la nivelul producătorilor și al consumatorilor. Pe partea de producție, aceste schimbări implică ajustarea proceselor de recoltare, etichetare și depozitare, iar pe partea de consum, campaniile educaționale pot crește gradul de conștientizare. Costurile pentru aceste schimbări sunt atât economice (ajustarea proceselor de producție), cât și sociale (educarea publicului). Un beneficiu major al reducerii risipei alimentare este scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul agroalimentar.
În regiunile cu o producție agricolă concentrată, impactul reducerii risipei alimentare ar putea fi mai pronunțat, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, cu un PIB pe cap de locuitor sub media UE. Aceste regiuni ar putea experimenta consecințe economice și sociale mai severe din cauza riscului asociat cu reducerea risipei alimentare.
Fenomenul risipei alimentare are implicații majore asupra securității alimentare la nivel global, iar diverse organizații și instituții internaționale au început să implementeze reglementări pentru combaterea acestui fenomen. Cu toate că accesul la hrană s-a îmbunătățit, malnutriția rămâne o problemă globală. Risipa alimentară este cauzată de factori specifici în funcție de etapa lanțului de aprovizionare și de tipul produsului, de la pierderi în timpul recoltării până la proaste practici de depozitare și obiceiuri ale consumatorilor finali.
În analiza distribuției deșeurilor alimentare, se observă că pierderile semnificative au loc la diverse etape ale lanțului agroalimentar: producție primară, procesare, distribuție și consum. În raportul JRC al Comisiei Europene din 2023, se estimează că în 2030, reducerea cererii de alimente de către consumatori va duce la o scădere semnificativă a deșeurilor alimentare, în special pentru anumite produse, cum ar fi legumele și fructele.
În concluzie, risipa alimentară este un fenomen global care afectează nu doar securitatea alimentară, dar și mediul înconjurător și economia. Combaterea acestui fenomen presupune implicarea activă a tuturor actorilor din lanțul alimentar, de la producători la consumatori, și implementarea unor politici și campanii educaționale eficiente.
Material dezvoltat în cadrul proiectului ADER 17.1.1 (versiunea completă aici)