O substanță invizibilă în produsele noastre
Recent, o anchetă realizată de France Bleu și preluată de publicații de specialitate a scos în evidență prezența reziduurilor de hexan, un solvent derivat din petrol folosit în industria alimentară, în uleiuri vegetale și alte produse uzuale. Hexanul, utilizat frecvent în procesul de extracție a uleiului din semințe (soia, rapiță, floarea-soarelui), este considerat un “ajutor tehnologic” și, prin urmare, nu figurează pe etichete, rămânând invizibil pentru consumator.
Motivele de îngrijorare
Partea toxică a hexanului, n‑hexanul, este recunoscută ca neurotoxină, fiind responsabilă de cazuri de neuropatie periferică în rândul lucrătorilor expuși profesional, iar studii pe animale indică posibile efecte asupra sistemului reproducător și endocrin. Deși nivelurile detectate în alimente sunt considerate reduse, preocuparea vizează expunerea cronică pe termen lung – mai ales pentru grupurile vulnerabile.
Reglementări actuale și apeluri la reevaluare
În Uniunea Europeană, directiva 2009/32 stabilește o limită maximă (MRL) de 1 mg/kg pentru hexan în uleiurile vegetale. Cu toate acestea, ultimele evaluări EFSA au datat din anii ’90, iar un raport din 2024 atrage atenția asupra necesității unor date actualizate despre reziduuri și expunere.
În Franța, un deputat – Richard Ramos – a propus etichetarea produselor care utilizează hexan și suspendarea utilizării în cazurile în care acesta ar putea prezenta risc pentru consumatori vulnerabili.
Căutarea alternativelor
Studiile de specialitate au analizat alternative precum 2‑methyloxolane, etanolul sau acetatul de etil – soluții promițătoare din perspectivă toxică și ecologică – dar acestea implică compromisuri legate de costuri, eficiență și adaptarea echipamentelor industriale.
Un review recent realizat de Cravotto et al. (2022) evidențiază că n‑hexanul rămâne soluția cea mai eficientă și economică, însă subliniază absența unei doze tolerabile zilnice (TDI) și riscul expunerii “invizibile” la această substanță.
Provocări și direcții viitoare
- Date insuficiente despre reziduurile reale în produsele alimentare rafinate, necesitând studii actualizate și cu sensibilitate sporită.
- Toxicitate studiată limitat, în special pe termen lung și în grupuri vulnerabile, bazată pe date vechi.
- Alegerea alternativelor trebuie să echilibreze eficienţa industrială, siguranța consumatorilor și impactul de mediu.
Concluzie: transparență și control
Investigația franceză pune în lumină faptul că hexanul, deși autorizat, are implicații potențiale serioase la nivel sănătate publică și mediu. Cererea pentru reevaluări riguroase și etichetare transparentă câștigă teren, urmând ca deciziile EFSA și legislativele naționale să stabilească direcția viitoare.
Sursa AFFIDIA JOURNAL.