În planul de acțiune al Comisiei Europene pentru economia circulară, aceasta este definită ca fiind o economie în care „valoarea produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în economie cât mai mult timp posibil, iar generarea de deșeuri este redusă la minimum.”
Barierele culturale și de piață întâmpinate la implementarea conceptului de economie circulară
Conform unui studiu realizat de Kirchherr (Kirchherr ş. a., 2018), se constată că barierele culturale, în special lipsa de interes și conștientizare a consumatorilor, precum și o cultură ezitantă a companiilor care produc deşeuri, sunt considerate principalele bariere ale economiei circulare de către întreprinderi și factorii de decizie. Acestea sunt determinate de barierele pieței care, la rândul lor, sunt induse de lipsa intervențiilor guvernamentale sinergice pentru a accelera tranziția către o economie circulară.
Literatura de specialitate evidențiază frecvent că barierele de piață împiedică tranziția către o economie circulară (EC), atât cu prețuri reduse ale materialelor virgine, cât și cu costuri relative mari ale modelelor de afaceri ale CE, ridicate ca bariere de către autori care au studiat şi scriu pe acest subiect, de ex. Preston (2012), Rizos și colab. (2015), Shahbazi și colab. (2016), Mont și colab. (2017), Pheifer (2017) și Ranta și colab. (2017). De exemplu, Mont et al., (2017, p. 28) sugerează că „prețurile scăzute ale multor materiale virgine” ar împiedica produsele EC să ajungă la echivalentele lor liniare.
În mod similar, Preston (2012, p.10) susține că „reciclarea a numeroase materiale nu are loc deoarece, este relative identică din punct de vedere economic cu producția din materiale virgine”. Mai mult, Ranta și colab. (2017) susțin că inițiativele EC ar fi adesea atât de costisitoare încât, ar fi nevoie de subvenții financiare pentru a le asigura viabilitatea economică. Aceasta este în concordanță cu concluziile Rizo și colab. (2015, p.1), care scrie că „accesul la surse adecvate de finanțare este esențial” pentru firmele care vizează tranziția către o EC. Între timp, De Jesus și Mendonça (2018) au constatat că barierele pentru piața comercială sunt a doua categorie de obstacole, cel mai puțin menționate în literatura EC (22% din studii o menționează).
Cele mai presante bariere de piață identificate sunt : „costuri reduse ale materialelor virgine”, „costuri mari pentru investiții avansate”.
În cadrul studiului realizat de Kirchherr, un intervievat a afirmat că „Mai este nevoie de mai multe etape de învățare pentru modelul de afaceri EC”. Cel care a intervievat a declarat că „primul care va investi în învățare va pierde probabil bani și doar cel de-al doilea investitor va câștiga o avere. Prin urmare, mulți oameni se așteaptă acum unul pe celălalt, să înceapă o astfel de afacere”. Cu toate acestea, ar fi disponibilă finanțarea pentru ceea ce a fost numită „învățare”. Bariera „Costuri mari pentru investiții avansate” poate fi, așadar, un simptom al barierei „Cultură față de compania care utilizează deşeuri”. Liderii de afaceri au un sentiment de suspiciune faţă de EC şi pot folosi argumentul „EC este prea scumpă” , pentru a anula inițiativele în acest domeniu.
Citiți materialul complet aici.