Într-un context în care sticla este frecvent promovată ca alternativă ecologică și sigură la ambalajele din plastic, un nou studiu publicat de ANSES (Agenția Națională Franceză pentru Siguranța Alimentară, a Mediului și a Sănătății Ocupaționale) atrage atenția asupra unei surse neanticipate de contaminare cu microplastice: capacele metalice ale ambalajelor de sticlă.
Contrar percepției comune, cercetarea a arătat că băuturile îmbuteliate în recipiente din sticlă pot conține concentrații semnificativ mai mari de particule de microplastic decât cele ambalate în plastic sau metal. Analiza, desfășurată pe o gamă variată de produse (limonadă, bere, ceai, sucuri, apă), a evidențiat o medie de aproximativ 100 de particule de microplastic per litru în sticlele de sticlă – de 5 până la 50 de ori mai mult decât în alte tipuri de ambalaje.
Această contaminare nu este atribuită materialului sticlei, ci vopselei poliesterice aplicate pe interiorul capacelor metalice. În timpul depozitării și transportului, frecarea între capace sau cu alte suprafețe duce la desprinderea unor fragmente microscopice de vopsea, care ulterior se transferă în lichidul îmbuteliat. Analizele spectroscopice au confirmat identitatea chimică și morfologică a acestor particule cu vopseaua de pe capace.
Aplicații practice și recomandări
În cadrul studiului, cercetătorii au testat măsuri simple de reducere a contaminării. Prin simpla suflare a capacelor cu aer comprimat, numărul particulelor de microplastic a scăzut considerabil (de la 287 la 106 particule/litru). O etapă suplimentară de clătire cu apă și alcool a redus prezența particulelor la aproximativ 87/litru – o scădere de circa 70%.
Aceste rezultate sugerează că intervențiile minime pe linia de producție, precum curățarea capacelor înainte de îmbuteliere, evitarea frecării mecanice în timpul manipulării și reconsiderarea compoziției vopselelor utilizate, pot contribui substanțial la reducerea contaminării cu microplastice.
Implicații pentru sănătatea publică
Deși nu există în prezent un consens științific asupra pragurilor de siguranță pentru ingerarea microplasticelor, numeroase studii semnalează posibile efecte biologice negative: inflamație, stres oxidativ, perturbări endocrine și potențial de bioacumulare. În acest context, reducerea expunerii consumatorilor prin optimizarea ambalajelor devine o direcție strategică de interes atât pentru industrie, cât și pentru autoritățile de reglementare.
Concluzie
Acest studiu contrazice percepția comună conform căreia ambalajul din sticlă este în mod inerent superior din punct de vedere al siguranței alimentare. Deși sticla ca material este inertă și reciclabilă, interacțiunea dintre componentele auxiliare ale ambalajului – în special capacele metalice vopsite – poate constitui un vector de contaminare semnificativ.
Prin urmare, este esențială o abordare holistică a designului ambalajului alimentar, care să ia în calcul nu doar materialul primar, ci și toate elementele ce pot intra în contact cu produsul final. Studiul ANSES deschide astfel o direcție importantă de cercetare aplicată și invită la reevaluarea standardelor de fabricație în industria alimentară și a băuturilor.
Sursa ANSES.